Probabil ca intr-un moment mai mult sau mai putin potrivit din vietile noastre, toti ne-am pus aceasta intrebare. Eu cu siguranta am facut-o!
Parerea mea este urmatoarea: poate e o tampenie dar sunt aproape sigura ca banii nu pot cumpara si nici compensa cele mai de valoare lucruri din viata asta. Eu nu vreau sa am bani nelimitati, chiar nu vreau…Sa nu mai am nici o provocare si sa traiesc doar ca sa consum oxigen fix ca o lipitoare. Clar muncesc pentru ca sunt demna, pentru ca am niste responsabilitati si-mi doresc pentru copilul meu un trai decent alaturi de o educatie buna. Dar nu sufar absolut deloc ca nu-mi permit un Chanel pe luna, vacante exotice pe tot mapamondul. Stiu si am vazut ca oamenii bogati sunt extrem de nefericiti, direct proportionala nefericirea cu bogatia lor. Poate exista si exceptii dar eu una nu le-am intalnit. Spuneam intr-un articol precedent ca iubirea e bucurie, sper ca ne-am inteles: BUCURIE.
Bucuria se naste din lucruri simple, bucuria e bogatie adevarata, familia e bogatie, sanatatea e bogatie, zambetele noastre si ale copiilor nostri sunt bogatii. Am inteles pana la varsta asta ca oamenii, in mare lor majoritate, sunt superficiali la fel cum sunt si restul bogatiilor dupa care ei tanjesc: yachturi, vile, hublot-uri, briliante etc.
Mi-a fost dat sa cunosc oameni care, la prima vedere ai putea crede despre ei ca sunt cei mai fericiti oameni, pentru care banii nu au reprezentat niciodata o problema sau poate da, dar cu foarte mult timp in urma. Conduc ultimele racnete de bolizi, au propriile lor bazine olimpice in propriile case care se intind pe multe hectare de pamant, hainele lor sunt luate direct de pe podiumuri, parfumurile lor sunt unele ale caror denumire nici nu o poti pronunta, merg in cele mai exclusiviste si exotice vacante si destinatii si…ce credeti? Daca ajungi sa-i cunosti, iar ei ajung sa-si deschida sufletele, iti dai seama ca stai fata in fata cu un om de o tristete nemarginita, plin de frustrari, cu un suflet incarcat, dar sarac in acelasi timp, fara prieteni reali, extrem de stresati si care zambesc doar ca asa trebuie si pentru a pastra o aparenta.
Totul e o fatada pe care trebuie sa o afiseze mai tot timpul, ei nu fac lucruri simple pentru ca oamenii i-ar privi ciudat. Nu merg la Dristor la shaorma, nu pentru ca nu le place, ci de frica sa nu fie judecati, pai cum sa isi parcheze bolidul de lux fabricat in doar 10 exemplare, pe colt, la Dristor? Dar sunt sigura ca tanjesc dupa asta si uite asa sufletele lor devin din ce in ce mai sarace, asa uita de ei si de ceea conteaza cu adevarat.
Toti jucam roluri mai mult sau mai putin, la un nivel sau la altul, asta e societatea in care traim; ne forteaza sa facem asta, dar unii ne mai si trezesc si nu isi pierd valorile si lucrurile care stiu cat de mult conteaza, de fapt. In fond, dupa ce le ai pe toate si le faci pe toate, ce dorinte ai mai putea avea, cum ai putea aprecia oamenii buni din jurul tau?
Asa ca eu nu vreau sa ajung niciodata foarte bogata, oricum e si foarte greu sa ajung bogata 🙂 dar nu-mi doresc sa devin sclava banilor, sa nu mai conteze nimic altceva in viata mea decat goana dupa bani, sa devin sclava lor, vreau sa ma bucur de lucrurile simple, sa am prieteni adevarati si simpli la fel ca mine. N-am sa fiu niciodata in slujba banului, sa las lucrurile pure si sincere care imi aduc adevarata bucurie, sa treaca pe langa mine, sa nu ma bucur de oamenii frumosi din jurul meu care ma iubesc neconditionat.
Asa ca, dragii mei, luati o pauza si indreptati-va privirrile spre ceea ce conteaza; banii, puterea, gloria se pot cumpara cu bani, asta e clar, in schimb iubirea, bucuriile vietii, familia si sanatatea NICIODATA!
Maria Simion
http://mariasimion.ro/