Interviu cu Ion Ţiriac: Criza îi face bogaţi pe cei cu bani şi îi sărăceşte pe cei săraci!

Omul de afaceri Ion Ţiriac vorbeşte în premieră despre cri­za mondială care a lovit lumea şi România, într-un interviu acordat lui Marius Tucă. Agenţiile de rating care au in­clus România la categoria „junk country” sunt „nişte vaga­bonzi”, iar decizia luată este ireală şi mult exagerată. Creşterea salariilor bugetarilor cu 50% este principalul motiv pentru care ratingurile au scăzut, iar decizia lui Tăriceanu de a se împotrivi acestei majorări este un act de sinucidere politică. Ţiriac averti­zează că nu s-a explicat suficient faptul că majorarea salariilor poate duce la creşterea inflaţiei şi scăderea puterii de cumpărare cu mai mult de 50%. Guvernul României, Guvernatorul BNR, dar şi oamenii de afaceri importanţi nu au făcut suficient lobby pentru cunoaşterea realităţii economiei româneşti. În aceste vremuri tulburi, cei care au bani cash fac legea cam peste tot, iar dacă ai 200 de milioane de euro te poţi considera boier. În Ro­mâ­nia apogeul crizei se va face simţit după alegeri, dacă clasa politică nu va fi în stare să uite de răfuieli şi să formeze un Gu­vern de solidaritate naţională. Salvarea poate veni de la un Guvern puternic, care să ia decizia de reducere a cheltuie­lilor şi chiar de naţionalizare a industriei petrolului, a socie­tă­ţi­lor care au anunţat că-şi vor închi­de por­ţile şi care să achiziţioneze locuinţele pe care băncile le vor scoate la vânzare dacă nu se vor mai rambursa creditele. Astfel, România are şanse să-şi revină în următorii trei ani.

• Marius Tucă: Domnule Ţiriac, mai aveţi cash, apropo de tot ce se întâmplă în România?

Ion Ţiriac: Eu am norocul să fi primit cash, acum două luni, de la bancă o sumă foarte mare pentru nevoile mele. Am cash pe care îl ţin acolo pentru alte treburi.

• E adevărată chestia asta care se zice că cei care au cash acum sunt cei mai puternici oameni?

Pe departe. Dacă ai 200 de milioane de euro cash acum eşti boier. Câte bănci sunt în Europa asta care au cash? Eu ştiu una sau două. Am stat la masă cu ei. Eram la Madrid cu şeful cel mare a lui Santander, care zice: am plătit 100 de miliarde pe ABN Amro anul trecut, am dat RBS, care nu ne interesa, şi avem 50 de miliarde acum să le investim cu prerogativul cum să facem să luăm 200 de miliarde în următorii doi ani. Dacă ai cash acum cumperi la un discount de 80%-90% cam tot ce vrei. Cei care au bani acum fac legea cam peste tot.

• Cum este cu scăderea ratingului de ţară?

Este o penurie de bani care pe mine mă fascinează. Oamenii au început să o vadă de ieri sau alaltăieri. Nu şi-au dat seama înainte ca Fitch să coboare ratingurile, săptămâna trecută nu s-au gândit la asta. Că vine Strandard & Poor’s şi Fitch şi îmi dă două grade de rating în jos cred că e nu numai exagerat, dar şi ireal. În acelaşi timp arată o lipsă de lobby din partea românilor. Mă refer aici la Patriciu, Ţiriac, Voiculescu, la guvernatorul BNR şi la Guvernul României.
Agenţiile se uită la decizia de majorare a salariilor cu 50%. Nu poţi să măreşti doar salariile celor din învăţământ, pentru că vin minerii sau ceferiştii, care zic că sunt murdari pe mâini şi îţi cer 70%. Unde, în ce ecomomie din lumea asta, poate să se crească de azi pe mâine salariile bugetarilor cu 50%. Mai ales într-o ţară în care economia în ultimii şase ani s-a dezvoltat puternic, într-o economie care a avut o creştere nu macro, ci organică, de jos în sus. Nu a venit nimeni cu un pan Marshall să ne înveţe. Din păcate, nu am avut situaţia Spaniei nici la bani, nici un Guvern ca PP-ul înaintea socialiştilor. Şi acum vezi că agenţiile de rating te dau două grade în jos. Stăteam la o masă aşa, cu 16 inşi, printre care era guvernatorul Băncii Austriei, viitorul cancelar german, managerul Magna, o companie care face o cifră de afaceri de 35 de miliarde de euro, un profit de 1,5 miliarde de euro şi acţiuni care au scăzut de la 92 de euro acum cinci-şase luni la 27 de euro. Pentru ce raţiune?
Vin ei în România şi îmi zic: „Aoleu ce ţi s-a întâmplat”. Pe mine, Unicredit Ţiriac m-a întrebat: „Ce mai faci, prietene client? Ţi s-a întâmplat o mică problemă. De mâine, dobânda este EURIBOR +5%”. După decizia Fitch, toată lumea zice că ţara ta nu mai ia bani ca înainte. Sigur îi trebuie alte 200 de puncte în plus ca să investească cineva. Deci 2% mai mult împrumută banca resursele de finanţare din afară, iar asta ne afectează pe toţi, pe mine, pe dumneata, şi la dobânzile la credite se adaugă 4% mai mult pe lângă cei 5% cu care crescuse dobânda din cauza EURIBOR. Este prohibitiv să mai iei bani.
Cu tot respectul. Poate să se întlâlnească domnul guvernator cu Guvernul. Din punctul meu de vedere, Tăriceanu s-a sinucis politic, deşi are o poziţie corectă legată de salarii.

• Sinucidere plăcută, ca să zic aşa…

Mie să-mi spună altceva: cum a votat PNL în Parlament? Mi se pare că a votat tot pentru majorarea salariilor.

• Ipocrizie?

Nu cred. Eu îi dau un premiu că, cu două săptămâni înainte de alegeri, vine şi spune că nu poate să bage ţara asta în subjugare în următorii cinci ani.

„Inflaţia în 2009 poate avea două cifre”

• Preşedintele de ce spune atunci că sunt bani pentru salarii?

Preşedintele spune altă treabă: că sunt bani pentru salarii. Dar de unde? Înseamnă că iei bani din bugetul pe anul viitor. Am plâns împreună cu el de ce am pierdut Mercedes: două miliarde de euro export, 3.500 de locuri de muncă reale, pentru că nu avem infrastructură şi logistică. Ce înseamnă infrastructură? Măi fraţilor, faceţi dracu’ fabrica undeva unde aveţi tradiţie la Braşov. În 5 februarie ’90 am fost cu tot bordul Mercedes la Braşov şi ei au spus că această fabrică e cu două clase mai bună decât orice fabrică din Germania Democrată. Nu putem să mergem mai în centrul ţării, pentru că fiecare sută de kilometri costă 78 de euro/bucată din punct de vedere al transportului. Mai e un aspect: le trebuiau 600 de hectare. Ţara asta e destul de mare ca să găseşti 600 de hectare. Ar fi trebuit să le dăm 6.000 de hectare pe vecie, atât timp cât stau în România, plus nişte stimulente, aşa cum le-au dat ungurii.
De anul viitor, tot bugetul ar trebui făcut pe infrastructură. Nu contează cine construieşte, că e Bechtel sau altcineva, atâta vreme cât reuşesc să facă 500 km/an şi să ai în zece ani 5.000 km de autostradă. Dacă nu, rămâi slugă.

• Ce ne mai aduce criza?

Le creştem salariile cu 50% la toţi, tipăreşte Isărescu nişte bănuţi şi rezolvăm treaba. Dar le-a spus cineva oamenilor aştia că inflaţia pe anul viitor va avea două cifre, peste 10%? Şi că atunci le va scădea puterea de cumpărare cu mai mult de 50% cu cât le-a crescut salariile? Pentru că oamenilor trebuie să li se spună că, dacă nu merge economia, se închide Dacia, se închide Mitall, se închide Alro, Protan. Atunci unde ajungem? Dacă le dăm 50% mai mult la leafă şi în şase luni cumpără mai puţin cu banii aia decât ar cumpara astăzi cu leafa pe care o au acum? Adică tai din buget să le dai bani şi ajungi în această situaţie. Le-a explicat cineva acestor lideri de sindicate că nu e bine.

• Domnule Ţiriac, va trebui să-i explice cineva acest lucru şi preşedintelui, nu doar sindicatelor. Iar eu sunt pentru majorarea salariilor profesorilor.

Păi nu poţi să singularizezi lucrurile, doar pentru profesori. Atenţie, domnul preşedinte spune că profesori cu şase-opt ore pe săptămână iau leafa de profesor. Aceştia ar trebui trecuţi în altă parte atunci. E uşor să zici că fiecare muncitor ar trebui să ia salariu de 1.000 de euro şi un Logan, dar atunci ne întoarcem la Hitler în ’39, care a spus exact acelaşi lucru. De unde să luăm aceşti bani, de unde să le dăm salarii?

• Ce se întâmplă în România cu imobiliarele?

Pentru moment toate sunt absolut blocate.

• Dvs. sunteţi unul dintre cei mai mari investitori în imobiliare, am înţeles.

În imobiliare sunt. Dar eu pot să respir, pentru că am cash. O să încep cu situaţia din Spania, pe care o cunosc foarte bine: acum tot ce este mediu se vinde. Ce e foarte bun nu scade preţul, acela rămâne. Restul scade sub 40%, există reduceri chiar de 60%. La aceste reduceri de preţuri sunt cumpărători mai puţini decât crezi. Impactul nu s-a terminat, mai durează încă trei până la şase luni, şi de abia pe urmă să începi să scoţi încet-încet capul. Cu ajutorul naţionalizărilor. Adică statele trebuie să naţionalizeze.
România trebuie să naţionalizeze în primul rând petrolul, după parerea mea. Ia-ţi resursa înapoi, cum de ai dat-o? Dacă băncile au obiecte de realestate cu care nu au ce face şi trebuie să le vândă, le cumpără statul şi le dă drumul către cei care au nevoie. În România, în următorii cinci până la şapte ani îţi trebuie cel puţin un milion jumătate de locuinţe, apartamente, case.
În faza a doua, când se dărâmă blocurile ceauşiste, o să mai trebuiască încă un milion de locuinţe, ca toată lumea să trăiască mai bine. În următorii doi-trei ani, preţul minim în România ajunge la 1.500-1.800 de euro, iar maximul ajunge la 10.000-16.000 de euro/mp. Deocamdată, la noi, tot boomul imobiliar a fost umflat şi de nişte preţuri umflate artificial: cartelul cimentului, preţul fierului sau al oţelului, toate erau mai scumpe la noi ca la Madrid. Am ajuns la materiale chiar de două ori mai scumpe ca la Madrid. De unde a apărut şi ideea că această criză poate să aducă chiar şi aspecte pozitive.

• Această criză aduce şi oportunităţi de afaceri?

Sigur că da, dar pentru cei care au cashul.

• Şi pentru cei care au idei?

Totdeauna criza face bogaţi. Şi îi face bogaţi pe cei care au au bani şi îi sărăceşte, din păcate, tot pe cei mai săraci.

• E adevărat atunci ce a zis un miliardar de-al dvs. că bogaţii nu vor fi afectaţi de criză?

Bogaţii care sunt într-adevăr oameni cu mintea la cap sunt foarte afectaţi de criză. Bogaţii care nu au nimic de făcut, care trăiesc din rente sau cărora le-a plouat cu dolari sau euro de sus şi au scos o pătură şi au adunat acolo, aştia nu sunt afectaţi. Însă cei care au o afacere sunt afectaţi. Am peste 8.300 de salariaţi direcţi, din care trebuie să dau 800 afară.

• Deci v-a lovit şi aici criza..

Pe cine să dau afară? Cum îi aleg? Care merită să plece şi care să stea? E o altă posibilitate să nu îi dai afară. Deschidem showroom-urile la 10:00 şi le închidem la 15:00 dacă nu se vinde, lumea până la urmă tot trebuie să cumpere. Acum vedem noi pe lângă criză şi impactul importurilor de rable. Tot ce a fost în Europa asta de aruncat la gunoi, la ora asta e în România. Se importă de 20 de ori mai multe rable decât în urmă cu opt luni.

„Valul doi al crizei, dat de cardurile de credit”

• De unde vine toată această nebunie?

SUA au fost mereu un motor de creştere şi un exemplu. În Statele Unite s-a cheltuit mult prea mult din banii viitori. Omul s-a dus la bancă şi a zis că vrea o casă, a luat un credit de 500 de mii, din care şi-a luat casă de 130 de mii, iar de restul s-a plimbat, a fost prin Hawaii, s-a distrat. Când nu mai are de unde să returneze banii a transmis băncii să-i ia casa. Iar acea casă valora o cincime din suma împrumutată.
Al doilea val nu a lovit încă şi dacă nu este oprit poate să fie mult mai drastic. Americanii au câte zece cărţi de credit cu până la 90 de zile perioadă de graţie. Dacă fiecare american are, să zicem, cinci cărţi de credit, la un miliard de cărţi de credit cu o limită de numai 5.000 de dolari se ajunge la o sumă-record de 50 de trilioane. Şi atunci s-a terminat toată treaba, cu toate băncile, cu toate creditele. Acest al doilea val va lovi puternic dacă nu se iau măsuri urgente, să se dea carduri de debit şi să restrângă cât se poate din creditare.

• Acest al doilea val nu pare să ne atingă pe noi, pentru că noi avem în special carduri de debit.

Nu încă. Exemplul este luat de acolo. Când Lehnam Brothers s-a prăbuşit, dacă Bush ar fi intervenit să-l salveze, nu ar fi apărut efectul dominoului şi nu s-ar fi speriat aşa toată lumea. Acum, pe lângă criză, pe lângă lipsa de lichiditate, e şi o lipsă de încredere în toată lumea.

• De fapt sunt mai multe valuri: primul a fost sfârşitul vieţii pe credit, al doilea e lipsa încrederii şi valul trei este media care amplifică şi mai tare…

Nu numai că amplifcă, dar creşte neîncrederea în toată treaba. Şi revin la Românica iar.

• Chiar, ce se întâmplă? Aţi vorbit de şomaj în cazul angajaţilor firmei dvs..

Eu nu am problema să vând. Şi nevânzând, stau un an, un an jumate să văd ce se întâmplă. Pentru că vânzările trebuie să se deblocheze la un moment dat. Românul tot are nevoie să stea undeva. Singura problemă pe care o are românul este că se duce la orice bancă acum, iar banca nu îi mai dă bani şi nu mai are cu ce să-şi cumpere un apartament. Or, nu se mai dau împrumuturi, deşi aceasta este cea mai profitabilă afacere a băncilor: creditele pe termen lung, unde se dă avans de 30%, se mai plătesc rate şi în cazul cel mai rău în care nu se poate plăti îi ia omului, săracul, casa după ce a plătit 40% din ea. În România este nevoie în fiecare an de 200.000 de case.

• Deci spuneţi că în imobiliare se vor regla lucrurile la un moment dat?

Se aşază lucrurile.

• Care sunt celelalte efecte şi când se vor face simţite?

Efectele se văd deja în informaţiile care au venit despre închiderea Dacia, Mitall, Alro. O să ne trezim cu încă 300.000 de şomeri, care ce vor face? Ce vor mânca oamenii aştia? E şi un impact social în cazul asta. S-ar putea ca bună parte dintre ei să spună că nu mai au altceva de făcut decât să fure, să dea în cap. E în regulă încă, pentru că nu suntem o naţiune bananieră, aşa cum zice agenţia de rating Fitch, care ne-a încadrat în categoria „junk country”. Ştii cine mai e junk country? Guatemala, Botswana, Congo, cei care se bat acolo. Nu putem să fim în această categorie, nu se poate aşa ceva

• De ce am fost încadraţi acolo? Nu îmi place să cred în teoria conspiraţiei…

Nu e conspiraţie. Oamenii socotesc şi ajung la concluzia că ţara asta nu are cum să plătească 50% în plus la salarii la cei 2 milioane de bugetari câţi sunt în ţara asta.
Eu îl consider pe Isărescu un om cu mintea la el, cu toate că, după părerea mea, să bagi un miliard şi ceva numai să susţii leul a fost un pas foarte curajos, dar extraordinar de riscant. Şi atunci iar au venit agenţiile de rating şi au calculat.

• A susţinut că a fost un atac împotriva leului, era normal ca BNR să susţină moneda naţională.

Nu există aşa ceva. De 20 de ani, toţi străinii care vin în România câştigă miliarde de euro, de dolari pe spinarea leului.

• Şi atunci de ce să nu mă gândesc la o conspiraţie. Isărescu le-a blocat atacul speculativ pe leu, şi de aici toate scăderile de rating?

De ce nu te-ai gândit la o conspiraţie în momentul în care leul a crescut în ultimii trei ani, când leul a crescut cu 30%. Explică-mi şi mie de ce?

„Cred că agenţiile de rating sunt nişte vagabonţi „

• Nu m-am gândit, pentru că nici reacţia agenţiilor de rating nu a fost similară. Dar nici dvs. nu vă miroase a bine cu agenţiile astea de rating?

Pai nu. Cred că sunt nişte vagabonzi. Adică am ajuns undeva la „B minus nu ştiu cât” se poate, dar de unde a ajuns România la „junk country”? Sunt nebuni la cap? Cum e posibil treaba asta? De aia UE îi verifică la ouă, să vadă cum se stabilesc regulile după care dau ratinguri, de ce pentru unii sunt mumă şi pentru alţii ciumă şi să nu-şi mai permită să o facă. Cei care lucrează în agenţiile de rating sunt şi ei oameni influenţabili.
Noi, în loc să-i pupăm în fund, trebuie să facem un lobby puternic pentru România. Haideţi încoace să vedeţi despre ce e vorba, nu suntem Cehia, să producem milioane de maşini pe an, dar a venit Fordul, care va face 200.000 de maşini pe an.

• Teoria asta a conspiraţiei spune că agenţiile de rating sunt foarte influenţabile şi că vor cu orice preţ să prăbuşească România din punct de vedere financiar. Muriţi şi voi odată, ca să vă putem sări în ajutor, să luaţi împrumut de la Banca Mondială şi FMI.

Noi ar fi trebuit să luăm bani de la Banca Mondială şi FMI de mult, să ne îndatorăm să ne sară ochii, să avem 5.000 km de autostradă. Iei banii de acolo ca să faci nişte lucruri, nu ca să dai salarii mai mari, ca inflaţia să fie şi mai mare, iar ăla cu salariul mare să cumpere mai puţin.

• Nu se înscriu BM şi FMI în logica asta de care vorbeam mai devreme?

Singura problemă cu aceste împrumuturi de la BM şi FMI e că nu se mai dau împrumuturi la aceleaşi costuri ca anul trecut. Automat de la agenţiile astea de rating, care sunt Papa şi Sfântul Petru, nu îşi mai dau banii la condiţiile de anul trecut şi ajungi să plăteşti mai scump.

• Când va fi în România apogeul acestei crize?

Dacă următoarea guvernare nu este o guvernare de solidaritate naţională, ca să aibă în Parlament 70%-80%, să pună un prim-ministru virulent şi violent, care să ţină în mână tot Gu­vernul şi toată ţara, un prim-ministru care să ştie ce e aia o tu­tungerie ­ România e o tutungerie foarte mare, dacă nu vrei să o numim chiar o băcănie – şi să lase la o parte apartenenţa la un partid politic. Dacă nu vom avea aşa ceva, copiii matale intră slugă. Revenim iar la vremurile în care ni se promitea că să­mânţa noastră o să o ducă mult mai bine. Am tot aşteptat să se întâmple asta. O ducem mai bine ca acum 20 de ani? Cu siguranţă.

• În momentul în care profesorii sunt susţinuţi de preşedinte şi de Parlament, e mai greu să faci ceva. Deja e un război politic.

Domnule Tucă, spune-mi şi mie, Parlamentul asta e normal la cap? Cum poate să voteze 100% să intre ţara în iobăgie?

• Apropo de copiii noştri, care vor fi slugi. Vor fi slugi la… la ce vor fi slugi?

La economia condusă prost. Sigur că am consumat enorm în ultimii şase ani. Vom deveni o piaţă de desfacere. O piaţă de producţie e mai greu să devii. Începusem să mişcăm şi noi. I-am dat lui Ford fabrica de la Craiova la un preţ mic, eu aş fi dat-o şi gratis. Poate ei vor reuşi să ne transforme. Dar rămâne de văzut dacă vor putea face asta pe termen lung, pentru că pe termen scurt au spus deja că nu vor avea probleme. Zilele acestea, Euler Hermes le-a tăiat garantarea obligaţiunilor şi încă nu se ştie cum îi va afecta aceasta.

• Nu ne mai daţi veşti proaste…

Pai vin din oră în oră. Ba o bancă creşte dobânda cu 5 puncte, ba se închid fabrici.
Eu am bani, 150 de miloane de euro cash până în martie-aprilie pentru leasing. Ţiriac Leasing este una dintre cele mai importante companii de leasing şi singura care nu este o bancă. Eu până acum mă duceam la competitorii mei şi împrumutam bani. Acum nu ştiu dacă o să mai pot asigura cele 400 de milioane de euro pe an pentru leasing în nişte termeni umani. Dacă dumneata te duci mâine să-ţi iei o maşină în leasing şi ţi-o dau la o dobândă de 13%-14%, mă trimiţi la Spitalul nr. 9, pentru că până acum plăteai 6%-7%. Îţi cer dublu, pentru că dublu îmi cere şi banca mie. Şi atunci business-ul s-a terminat şi nu îţi mai rămâne decât să dai afară încă 800 de oameni. Aici este pericolul total, iar sindicatele trebuie să înţeleagă că, dacă nu îi ascultă pe cei mai deştepţI, o să fie rău.

• Când credeţi că va intra România în normalitate?

În următorii trei ani, lucrurile vor reveni.

• Vom supravieţui sau scapă cine poate?

De scăpat scapă cine poate, dar eu sper că la 1 decembrie să avem un conglomerat politic, să-l bage în mixer şi să nu mai conteze partidele şi oamenii pe care îi pui acolo, iar conducătorul Guvernului să fie cel care dirijează lucrurile.

• Ne-am întâlnit pe Coasta de Azur şi mi-aţi spus un lucru care m-a surprins. Spuneaţi atunci că nu contează câţi bani ai, important e să-ţi trăieşti viaţa. E chiar aşa? Cum e viaţa unui miliardar?

Nu cunosc. Eu nu mi-am trăit viaţa. De abia aştept să mă retrag. Dacă matale îmi dai soluţia mâine dimineaţă mă retrag. Ţi-am spus altceva şi ai uitat. Ţi-am zis că nu contează câţi bani ai, ci cât acces la bani ai. Nimeni nu are bani destui, nici Bill Gates, nici măcar guvernul chinez, care a cumpărat 25% din Statele Unite la bursă, au cumpărat tot, nici Bush nu are habar cât au luat. Deci nu contează câţi bani ai, ci cât acces la ei ai.

• Apropo de România. Nu cumva şi românii în ultimii ani au trăit pe credit?

Românii au trăit pe credit de consum, iar acest credit e logic şi normal. Isărescu a frânat treaba asta, spunând că e o economie falsă, omul cheltuieşte, dar nu-s banii lui. E adevărat însă parţial. Paradoxul e că România are mai puţine restanţe la leasing. Hoţii mari au dispărut din ’90 încoace, iar omul normal cu cât e mai sărac cu atât plăteşte mai corect. Asta e culmea, dacă la leasing la ţările mari, în Germania de exemplu, sunt retanţe de 5%-6%, în România nu ajung nici măcar la 2%.

• O ultimă întrebare legată de criză. Ce mai are valoare în România în ziua de azi în afară de cash?

După părerea mea, cea mai mare valoare o are un loc stabil de muncă. Cea mai mare valoare. Să ştii că la data de 30 te duci acasă cu 200, cu 300 de euro, dar ajungi acasă cu ei în fiecare lună. Asta face parte şi din cultura de muncă, pe care românul nu o are câştigată încă înapoi. Pe vremea cealaltă lucrai, nu lucrai, tot suta aia de lei o luai. Marea majoritate lucra, dar nu a prins cultura să lucrăm şi cu cât lucrăm să câştigăm mai mult. Pe de altă parte, nu au prins cultura „să nu evadăm”. Mâine dimineaţă crezi că cineva îţi dă 10 euro în plus, şi imediat ai fugit.

• Greşit.

Sigur că da. Trebuie undeva să ai şi un pic de loialitate faţă de locul de muncă.

• Şi mai e ceva care cred eu că s-a întâmplat în ultimii ani în afară de faptul că au fost cei 50 de ani de comunism care ne-au învăţat să muncim egal pe bani puţini. Mai e un lucru. Respectarea locului de muncă şi care nu înseamnă neapărat loialitate. Există companii mai ales multinaţionale, unde regimul de muncă este foarte drastic, şi companii unde totul pare o joacă, mai degrabă decât un loc de muncă. Dacă poate să se aducă ceva bun, este tocmai conştientizarea faptului că acel loc de muncă trebuie respectat de la felul în care îţi faci treaba la loialitatea faţă de locul de muncă. Sunteţi de acord?

Nu numai că sunt de acord, dar, dacă cumva în Germania acum 20-30 de ani veneai la muncă la 9:05 nu îţi făcea nimeni observaţie, dar se uita la tine de parcă ai fi fost anormal, de parcă ai fi avut trei urechi. Cum să-ţi facă şeful observaţie??? Nu exista să ajungi la 9:05.
Mie îmi trebuie un manager bun, un expat, trebuie să-l plătesc de trei ori mai mult decât la Berlin, Paris sau Londra. Este o penurie de manageri buni. Iar tinerii care au crezut că sunt calificaţi au plecat pe undeva. Şi muncesc în Spania pentru 800 de euro de le iese sângele pe nas.

• De ce acolo muncesc şi aici nu?

Pentru că nu au fost învăţaţi. Iar când s-au dus la 800 de euro, aici făcea 200 de euro. Acum, un muncitor calificat în România poate să facă uşor cât câştigă acolo.

• Se vor întoarce românii din Spania şi din Italia?

În momentul în care le dai puţină încredere. Nu mai e problemă economică, e doar de încredere. Să nu aibă posibilitatea să spună că nu se mai întoarce în ţară pentru că aici sunt scandaluri politice, o fi economia bună, o fi proastă, poate azi îmi dă, poate nu îmi dă. Pe şantier la mine am un constructor, Boygues printre cei mai buni din Europa, şi îşi vine să crezi că au 150 de chinezi şi foarte muţi indieni. De ce domne? Unde sunt românii mei, eu nu mai am oameni care să ştie să finiseze construcţii. Nu mai am, pentru că sunt toţi în Italia.

• Să ne întoarcem la paradoxuri. Vorbeaţi de manageri şi de faptul că vezi tot felul de expaţi care nu sunt mai buni decât managerii români care au plecat în străinătate, dar au salarii de două-trei ori mai mari, tocmai pentru că vin în România.

Unii chiar şi de zece ori.

• Dar haideţi să vorbim de zone ca Pipera, unde se ajunsese la preţuri astronomice, deşi nu existau utilităţi sau infrastructură, iar casele sunt înghesuite una în alta. Cum se explică acest paradox? Totuşi, toate vedetele şi toate fiţele s-au îngrămădit acolo pe sute de milioane de euro.

Românul nu a învăţat să trăiască. Nu ştie cum să o facă. Pentru prima dată a avut posibilitatea să trăiască undeva unde era numai al lui. Fiecare a vrut mai mare decât vecinul. E o treabă de cultură şi de educaţie. Du-te te rog la Chitila să vezi cartierul. Ieri am rămas impresionat cât de normale sunt lucrurile acolo. Într-un cartier făcut, calumea, cu toate facilităţile acolo. Primarul a fost deştept şi m-a obligat să fac o piaţă, să fac un supermarket, ca omul să poată cumpăra de acolo. Iar ieri am inaugurat o grădiniţă pentru copii.

• Spuneţi-mi, vă rog, vor mai putea lua românii bani de la bancă?

Păi dacă nu vor fi obligaţi să-şi închidă afacerea. Banca e aceea care ia banii de la mine, îmi dă pe ei cinci lei şi dumitale ţi-i dă cu opt lei. Asta e banca. Dacă nu dă credit nu trăieşte. Vor începe să se consolideze multe, după părerea mea. În UE, acest lucru s-a întâmplat deja prin achiziţia HVB făcută de Unicredit, prin preluarea ABN de către Santander.

• Cine va avea acest curaj?

După părerea mea, orice Guvern vine, oricare, nu îl văd stând mai mult de şase luni. Dacă e un Guvern adevărat, care să facă tot ce trebuie: să strângă cureaua peste tot, să oblige instituţiile financiare să-şiI facă treaba, să dea drumul pe rând, dacă nu sunt în stare toate, să naţionalizeze Alro, să naţionalizeze Dacia, să naţionalizeze tot ce e, pentru că nu poţi să-şi permiţi ca într-o ţară ca a noastră să ai încă 300.000 de şomeri.

• Cineva spunea, chiar eroul Tăriceanu, că oamenii care vor rămâne fară locuri de muncă să se apuce să lucreze la infrastructură. Poate fi o soluţie?

E în regulă. Da’ îi dai lopata mâine dimineaţă să se ducă să lucreze şi să-l mai şi plăteşti? Cine e organizatorul acesta de şantier? Eu mă duc şi lucrez, dar unde mă duc? La Bechtel? Îmi dă un picior în fund şi îmi zice: „Fugi de aici”.

• Spuneţi că trebuie să existe o strategie?

Să existe cineva care să coordoneze asta.

• Dar nu e corect. După ’90 a fost o devălmăşie generală, în ’96 ne-au pus să strângem cureaua, am început să respirăm şi noi din 2000 puţin, şi acum ni se pune iar să strângem cureaua.

Este o situaţie globală, nu românească. Şi atunci iese Sarkozy şi zice: „Stop, eu naţionalizez tot”. Şi asta o zice dreapta franceză, care dreapta privatiza şi stânga naţionaliza. Poate acum e momentul. Să intre ţara slugă să ia 10 miliarde de euro? Asta e un mizilic pentru o ţară ca România. Poate merge pentru un club de fotbal.

• Tot legat de criză. Putem vorbi de lipsa de educaţie referitor la Pipera, dar şi în centru a ajuns terenul la câteva mii de euro/metru pătrat.

Sunt paranoici. E mai ieftin la Paris. Lumea a vrut să exploateze. Mulţi cumpărau un bloc şi îl vindeau mâine cu profit de 10%. Au fost aceşti speculanţi, care acum au plecat când a venit criza. Spunea un mare economist german că economia şi banii sunt ca apa. Torni apă undeva, acolo, se duce unde e groapa mai joasă, ca să o umple. Atunci, întotdeauna banii şi investiţiile vor merge unde e returul mai mare. Dumneavostră aţi intrat în UE, s-a terminat treaba, Ucraina e mai interesantă.

• Ultima întrebare legată de criză. Acţiunile au scăzut foarte mult, dar valoarea reală a companiilor e alta decât cea de bursă.

Paper value, toată treaba pe hârtie. Dacă mie îmi spui de ce acţiunile mele de la magna cumpărate la 92 de euro au ajuns la 27, atunci eu sunt falit. După părerea mea, aceste acţiuni valorează 120 de euro şi, pentru că nu am nevoie de bani, o să le ţin aşa. Dar fiecare depreciere dintr-aceasta a tras în jos companiile, indiferent de valoarea lor. Când bursa merge în jos, şi cei buni merg în jos, fară nici o logică.

• Aţi avut vreodată bani la CEC?

Hmmmm. Nu cred (râde). Nu cred că am avut bani la CEC pentru că nu aveam bani când era vorba de CEC.

 

• De ce nu săriţi în ajutorul lui Copos? Sa-l ajutaţi cu Rapid pe săracul miliardar.

Pentru că fotbalul nu este branşa mea.

 

• Păi şi ce imobiliarele erau branşa dumneavoastră?

Nu. Dar am luat oameni care se pricep la imobiliare.

 

• Păi şi ce la fotbal nu există oameni care nu se pricep?

Ştiu doar doi trei oameni: Gică Hagi, Gică Popescu, Petrescu…

 

• Nu vă interesează o investiţie într-un club de fotbal?

Nu!

• Spuneţi-mi cum e viaţa la 69 spre 70 de primăveri?

Sunt două lucruri pe care trebuie să le priveşti. Dacă iau treaba cronologică atuncea lumea zice că sunt mai în vârstă decât Năstase. Dacă o iau pe cea biologică lumea zice că am o diferenţă de la simplu la dublu faţă de Năstase, el fiind biologic terminat. Nu ai cum să faci altă socoteală. La mine treburile astea sunt nişte numere pe care nu le iau în considerare.

 

• Deci nu vă gândiţi la 70 de ani ca la o chestie extraordionară în viaţa dumeavostră?

Nu. Mă gândesc în fiecare dimineaţă când ma trezesc: “Doamne mulţumesc că mi-ai dat încă o zi. Ce păcat că nu e e soare, să mai văd o zi cu soare”.

 

• Spuneţi-mi că vin alegerile? Vă interesează ce se întâmplă în politică?

Mă interesează foarte mult.

 

• Veţi candida vreodată? Vă spun ceva alegerile de anul acesta?

Cred că fiecare român trebuie să-şi voteze aleşii pentru că de aleşii aştia depinde foarte mult ce se întâmplă în viitor.
De candidat am încercat în familie să candidez la funcţia de preşedinte dar nu am fost ales. Ce să fac mai mult?

 

• Deci nici la 70 de ani nu veţi candida?

Nu mulţumesc!

 

• De ce a ieşit Obama preşedinte?

Pentru că America pe care o cunsoc eu de 40 de ani s-a schimbat în ultimii 30 de ani atât de radical încât dumeata nu poţi să crezi şi eu nu pot să-ţi explic. Eu aveam o logdnică, nu albă, acum vreo 30 de ani. Toţi cei care erau în jurul nostru la tenis, nu mă lasau o clipă fie la discotecă fie la restaurant, fără să fiu oarecum protejat. Până când m-a dus logodnica la ea acasă unde s-au uitat ăia la mine de parcă aveam 5 urechi

 

• Aveţi o logodnică de culoare?

…care nu au crezut în viaţa lor că cineva poate să aibă curajul să se ducă acolo la ei. Eu sunt din Braşov. La noi erau oameni de culoare la toate facultăţile, nu am avut treaba asta, am fost crescut într-o casă unde erau două familii de evrei, trei de unguri, patru de saşi şi şase de români şi nu aveam probleme de genul asta. Asta a fost America acum 30 de ani.

 

• A fost ultima relaţie cu o femeie de culoare?

Nu. Alaltăieri. Eu sunt mormon, ţi-am spus că sunt mormon. Ştiai treaba asta. Nu mă ascund niciunde.

 

• Mormon din Utah?

Nu. Eu sunt mormon din Braşov. Singura treabă este că sunt pensionar. Cum ai spus matale. La vârsta asta… Numai! Gata! S-a terminat!

 

• Şi privitul poate să fie o alegere interesantă

Dacă vrei, mi-au placut femeile foarte mult, recunosc, dar nu îmi mai aduc aminte de ce. Scăpând de treaba asta eu am două trei persoane de bază în SUA. Oameni pe care îi respect şi în faţa cărora îmi dau jos pălăria. Unul e Mitchell, democaratul care a fost şeful senatului, un mare om prieten bun de-al meu care a venit în casă la mine la Bucureşti fără să ştie nimeni să-i spună lui Ilie (nr. Năstase) să nu candideze la primărie pe vremea aia.

 

• Ce greşeală…

Da. Şeful senatului de la americani să vină în România la un prieten să-i spună “Băi fugi de aici. Nu candida că ştiu eu ce e politica”.

Altul este Mark Miles, care a fost şeful ATP-ului pentru 20 de ani şi e mai republican decât Bush sau senatorul Richard Lugar. El anul trecut mi-a spus că Obama o să învingă pentru că are carismă şi e inteligent.

Ce poate să însemne treaba asta pentru viitor? Sper să fie ceva complet diferit faţă de ce a însemnat Bush în ultimii opt ani de zile, sper să nu înnebunească cineva, ferească Dumnezeu, că riscul în America încă există, xenofobia este mare, sunt tot felul de xenofobi paranoici şi numai asta nu ne trebuie, nici nouă nici lor.

Eu cred că nu depinde atâta de culoarea partidului. E adevărat că McCain a fost în România. Dealtfel, pe Luger l-am întâlnit la mine la terminal acum o lună jumătate. Stătea săracul la masă, i se stricase avionul şi i-am zis “Ia domne avionul meu, du-te cu el” şi mi-a zis că “nu pot să mă duc, ştii foarte bine că e un protocol de securitate” şi a aşteptat acolo şase ore. Un om care pe mine m-a ajutat mult.

 

• E providenţial Obama?

Eu personal, ca român care am un fiu jumătate american, consier că un schimb era necesar absolut. Nu ştiu dacă au votat toţi pentru Obama sau au votat şi mai mulţi împotriva lui Bush.

 

• V-aţi ţinut vreodată banii în batistă?

Nu. Mie nu îmi curge nasul, deci nu am batistă?

 

• E o vorbă la ţară că oamenii îşi ţineau puţinul pe care îl aveau în batistă. Şi de asta vă întrebam dacă aţi fost vreodată atât de sărac încât să va ţineţi banii în batistă?

Nu. Dar am fost atât de bogat încât să-mi ţin banii undeva prin buzunare sau prin husele de la racheta de tenis, atât de bogat încât în ziua în care am intrat în restaurant şi nu m-am mai uitat la preţul de pe meniu, am realizat că gata scăpasem de sărăcie.

 

• Care e sentimentul unui miliardar în faţa morţii?

Nu ştiu. În primul rând nu sunt miliardar, în al doilea rând nu am ajuns, sper, în faţa morţii.

 

• Dar ideea că va veni ziua asta? Cui veţi lăsa moştenirea?

După părerea mea, necunoscându-l pe Bill Gates, nu am avut această ocazie, dar omul are o logică în capul lui. Spune că le lasă copilaşilor lui, să nu moară de foame, câte un miliard iar restul uite ce se poate face cu ei. Şi eu aş vrea să câştig câte un miliard, două pe an. Ştii câte lucruri bune aş putea să fac cu aceşti bani? Ca să îţi faci copiii handicapaţi şi să le dai absolut tot numai venind din cer, şi să nu-i pui la treabă, i-ai nenorocit.

 

• Ion Ion va fi moştenitorul?

Eu am trei copii oficiali şi 30 neoficiali şi cred că toţi au dreptul la aceeaşi parte.

 

• Şi bogaţii plâng?

Eu nu am mai plâns de la vârsta de 15 ani.

• Mulţumesc.

 

http://jurnalul.ro/