Cand spunem relatii de cuplu, ne gandim in primul rand ca exista doi parteneri ce au fost indragostiti unul de celalalt, iar ulterior starea de indragostire s-a transformat in iubire. Uneori, doua persoane intra in relatii de cuplu, fara sa fie neaparat indragostite una de cealalta, ci fiind fie atrase una de cealalta, fie stabilind afinitati in alte domenii, in afara celui erotic. De asemenea, iubirea poate sa se atenueze in timp, sa fie mascata de alte aspecte ale relatiei, sau chiar sa dispara. Cu toate acestea, premisele de baza pentru relatiile de cuplu durabile, ramane totusi iubirea. Ca ea sa fie prezenta, este necesar ca cei doi parteneri sa dispuna de capacitatea de a iubi, iar aceasta sa fie suficient de bine dezvoltata, incat sa se poata trece de la indragostire la iubire.
Indragostirea presupune un impuls puternic, un amalgam de emotii si trairi, o stare care nu este supusa controlului vointei. Ea ne cuprinde. Scanteia dragostei se poate aprinde brusc, sau treptat. Odata aparuta, este greu de gestionat, pentru ca indragostirea este emotie pura. Spre deosebire de aceasta, iubirea este un sentiment stabil, la construirea caruia contribuie o seama de emotii, dar aici apare si interventia vointei si a intelectului. Ne putem indragosti fara sa vrem, dar, cand iubim, cu siguranta intelectul nostru si-a pus amprenta acestui sentiment. Transformarea indragostirii in iubire matura presupune o capacitate de tandrete, grija si idealizare fata de persoana iubita, dar si capacitatea de identificare si empatie cu obiectul iubit.
Si poate ca va intrebati acum…oare toti oamenii au capacitatea de a iubi? Daca luam in considerare normalitatea psihica, da. In ceea ce priveste persoanele nevrotice sau cele cu o patologie caracteriala moderata, ei bine, acestea isi pot dezvolta capacitatea de a iubi in urma interventiei psihoterapeutice. Evident, printre persoanele normale, exista diferente intre felul cum iubesc si chiar si cat de mult o fac. Cert este insa, ca doar la un anumit stadiu al dezvoltarii, fiinta umana poate sa intre in relatii de dragoste, sa isi depaseasca limitele personale pentru celalalt.
Cata vreme cineva nu poate sa se aprecieze, sa se respecte, sa se iubeasca pe sine, ceea ce, pe de alta parte este normal in anumite perioade de dezvoltare umana, persoana nu e capabila de iubire. Infantilitatea sau imaturitatea impiedica creearea si mentinerea unor relatii de dragoste normale si mature. Capacitatea de a iubi creeaza conditiile pentru dezvoltarea intimitatii in cuplu, dar, in acelasi timp, iubirea nu protejeaza de conflicte si chiar despartire, pentru ca, pe masura ce o persoana nu devine capabila sa iubeasca in profunzime si sa isi aprecieze in mod realist partenerul, ca o parte a vietii sale personale si sociale, acea persoana poate gasi alte persoane care ar avea in mod realist rol de partener.
Pe de alta parte, in cadrul relatiei de cuplu, iubirea profunda elibereaza in relatie agresivitatea primitiva, si prin urmare, doua persoane isi pot adanci intimitatea si creste soliditatea relatiei, daca isi dezvolta constant constientizarea de sine si daca agresivitatea dezvoltata in relatie este integrata si transformata in grija pentru partener.
Autori:
Raina Saguna – psihoterapeut integrativ & psiholog clinician
Contact: 0758.055.891
Dan Ioanitescu – psiholog clinician specialist / psihoterapeut integrativ si sociolog
Contact: 0721.320.711
Cum stii ca detii capacitatea de a iubi?
